Sacrificiul la romani

Romania, aflata la confluenta intereselor straine, a reusit sa-si defineasca un destin unic in peisajul european. Impartita in patru sectoare de influența: cel sovietic, cel turceasc, cel austriac si cel autentic-dacic, Romania reuseste sa-si pastreze caracterul si se ambitioneaza sa-si croiasca propriul drum, de cele mai multe ori sinuos, cu multe suisuri si coborasuri printre aceste interese. Fiind tot timpul sub o zona de influența, caracterul romanilor a fost modelat, insa niciodata schimbat. Ramanand angrenata, si de cele mai multe ori subjugata intereselor marilor puteri, Romania a avut de-a lungul istoriei, parte de momente tragice, de momente in care a fost fortata sa faca sacrificii. Șansa romanilor e data de faptul ca odată cu sacrificarea presedintilor nemerituosi, karma acestui neam s-a purificat. Legea karmei, numita si legea cauzei si efectului spune ca orice actiune antreneaza o reactiune. Orice evenimeniment isi defineste sensul ca replica a actiunilor anterioare, existand intotdeauna un raport strans intre evenimente si ceea ce urmeaza dupa ele. Destinul tragic al romanilor a fost deturnat de sacrificiile constante pe care acest popor le-a făcut. Se știe ca dacii executau ritualuri complexe care aveau un caracter crud, esenta lor esoterica fiind total neutralizata de acest aspect sangeros. Tradita sacrificului la romani continua pana in zilele noastre. Aceste sacrificii fiind necesare poporului roman pentru progres. Sa fi fost Ceausescu ultimul presedinte care s-a supus acestei legi nescrise a destinului?